|
Cultura si civilizatia daca
Pe teritoriul României au fost descoperite vestigii de o rara frumusete ale culturilor neolitice; în acest spatiu a înflorit civilizatia geto-dacilor, un neam apartinând marii familii a tracilor. Geto-dacii s-au impus în fata celorlalte neamuri în conditii de mare însemnatate istorica (în anul 335 î.e.n. ei au luptat împotriva celebrului Alexandru cel Mare, iar în jurul anului 290 î.e.n. ei au luat ca ostatic pe succesorul acestuia, regele Lisimah). Domniile elene au influentat pozitiv cultura si civilizatia geto-dacilor, care au asimilat benefic aceasta influenta.
|
|
Prin faptul ca a reusit sa-i nelinisteasca pe geto-daci, expansiunea Imperiului Roman în Peninsula Balcanica a contribuit la întarirea unitatii lor. La mijlocul secolului I al erei noastre, regele get Burebista reuseste sa întemeieze un stat foarte puternic, unind triburile geto-dacice dintr-un spatiu vast, care se întindea de la actualul teritoriu al Slovaciei pâna în Balcani; el a fortat toate orasele pontice, de la Olbia la Apolonia din Tracia, sa se supuna stapânirii sale. Lupta dintre armatele conduse de Burebista si cele conduse de Iuliu Cezar urma sa aiba loc în anul 44 î.e.n.; tocmai atunci însa împaratul roman a fost asasinat; dupa putin timp, Burebista a avut aceeasi soarta.
|
La începutul erei noastre, Imperiul Roman, în expansiunea sa, s-a apropiat tot mai mult de Dunare, geto-dacii neavând alta solutie decât sa mentina relatii cu acesta, fie cordiale, fie ostile, sa asimileze elemente ale civilizatiei romane si de tehnica militara. Acestia vor tine piept romanilor din punct de vedere politic si militar vreme de aproape un secol, pâna în vremea împaratului roman Traian. În anul 106 e.n., dupa lungi si teribile razboaie, acesta reuseste sa înfrânga rezistenta eroica a dacilor, al caror rege, Decebal, intrat în legenda pentru curajul sau, a preferat sa-si ia viata decât sa devina prizonierul romanilor. Generatiile ce aveau sa urmeze au pastrat în constiinta lor, ca pe o fapta glorioasa, rezistenta si înfrângerea Daciei conduse de Decebal. Monumentele care dainuie - Columna lui Traian, aflata la Roma, si Tropaeum Traiani de la Adamclisi, Dobrogea - stau marturie, prin scenele pe care le reprezinta, a curajului aratat de daci în apararea tinutului lor si a muntilor lor plini de bogatii.
|
|
|
Odata cu eroicul rege Decebal dispare si statul dac, nu insa si poporul, asa cum afirma interesat unii istorici straini care ne contesta continuitatea si cum au crezut chiar unii istorici romani mai vechi, prea mult preocupati de originea noastra romana.
E drept ca o parte din populatia barbateasca a cazut in timpul luptelor. Unele triburi dupa terminarea razboiului al doilea, au pribegit poate in muntii dinspre miazanoapte; cea mai mare parte insa au ramas pe loc.
Cu toate suferintele îndurate, includerea Daciei în Imperiul Roman a avut si partile ei bune: prin stradania localnicilor si a colonistilor romani, prin spiritul lor întreprinzator, Dacia atinge un înalt grad de dezvoltare materiala si spirituala. În etnogeneza poporului român elementul etnic primordial este cel geto-dacic, peste care se suprapune elementul cultural roman.
|
|
In anul 271 e.n., datorita crizei care macina Imperiul Roman, precum si presiunii exercitate de popoarele barbare, Împaratul Aurelian s-a vazut nevoit sa treaca la retragerea din Dacia a trupelor sale, a administratiei si a unei parti din populatia oraselor, deplasându-le la sud de Dunare. Cu toate acestea, majoritatea populatiei, alcatuita din tarani daci, nu si-a parasit pamântul, ramânând strâns legata de lumea romana sud-dunareana. Daco-romanii, în contact cu popoarele barbare, au adoptat forme de organizare impuse de nou createle conditii istorice. Ei s-au organizat în ceea ce marele istoric roman Nicolae Iorga numea "romanii populari" sau "romanii rurali", respectiv acele teritorii unde autoritatea imperiala încetase si a caror populatie se grupase în organisme populare. Aceasta era considerata drept romani prin locuitori, care erau constienti ca apartin sau ca apartinusera Imperiului Roman.
|


Mihut Andrei
|
|